Cum nu am mai postat de ceva vreme, m-am decis sa va povestesc un
pic despre o pereche de cercei foarte dragi mie: prima mea pereche de cercelusi
candelabru. Cumparati de o persoana deosebita, intr-un moment in care eu inca
nu prinsesem asa de aprins gustul bijuteriilor. Eram asa mica, nici nu stiu
cati ani au trecut de atunci…
Cercelusii erau din aceia traditionali, facuti de o doamna
sud-americana, cum nu se mai vazusera pe vremea aceea. Mi-i cumparase mama de
la niste oameni simpatici care venisera de departe sa-si promoveze formatia si
frumusetile mesterite. Sunetul tribal al tobelor, vocea guturala, instrumentele
exotice, toate au contribuit la o experienta minunata. Toate acestea, traditia si
frumusetea unei culturi indepartate se oglindeau in acei cercelusi. Si imi erau
deosebit de dragi. I-am purtat cand am simtit ca tinuta mea avea cea mai mare
nevoie de ei.
Ei bine, la un moment dat, cand mi-era lumea mai draga, am
pierdut unul dintre cercelusi… Si m-am intristat tare, ca doar erau primii
cercelusi mai “de domnisoara”. De aici incepe povestea cercelusului…
As fi putut sa-l port chic, doar intr-o ureche, insa ar fi
fost evident ca lipseste ceva. As fi putut sa-l las pe fundul cutiei cu
bijuterii… Si sa uit de existenta lui. Insa nu, nu am vrut sa renunt la el si
mi-am dorit cu orice pret sa-l fac din nou util, purtabil. De curand, mi-a
venit ideea sa-l “reinventez” si sa-l transform intr-un medalion iesit din
comun.
De ce anume am avut
nevoie pentru acest proiect? Nimic mai simplu: cercelul norocos care mi-a mai
ramas (ca doar cel buclucas s-a pierdut), o za si un lant. Sunt sigura ca
aveti pe undeva, printr-un coltisor al cutiei cu bijuterii, un lantisor pe care
nu l-ati mai purtat de mult si poate un pandantiv pe care il considerati
demodat… De ce sa irositi sansa? Luati lantisorul si zaua sau sistemul de
prindere al pandantivului si creati-va singure un accesoriu nemaiintalnit!
Ca sa va faceti o idee, cam asta am folosit eu:
Mai departe, am desfacut usor cercelusul si l-am atasat
lantisorului cu ajutorul zalei. Am reglat zaua si baza cercelului pentru un look firesc, alegand partea pe care
o consider estetica. Si gata, colierul este numai bun de purtat!
Si nici nu este greu de realizat! Trebuie doar putina
indemanare si imaginatie :)
Cum vi se pare ideea? Voi ce accesorii ati “salvat” si ce
solutii ingenioase ati gasit?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu